Tranziție pe piața muncii: de la „job-ul de vis”, la „accept orice”. Oamenii încep să prioritizeze nevoile de bază în detrimentul celor psihologice

Mulți dintre cei care știu exact ce rol profesional își doresc descoperă că domeniul care le aduce împlinire nu este neapărat și cel care le plătește facturile. Un raport publicat de platforma HR Nectar arată că mai puțin de 40% dintre americani sunt entuziasmați de atribuțiile lor la locul de muncă. Oamenii acceptă rolurile care i-ar putea susține, însă, Gallup a raportat că implicarea angajaților față de organizații a atins, în 2024, cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu, transmite Business Insider.

„Uneori oamenii încep o muncă și realizează rapid că nu e pentru ei, dar fie rămân blocați acolo, fie revin pe piața muncii”, adaugă Kyle M.K. „Un scenariu de acest tip nu e favorabil, nici pentru angajat, nici pentru angajator”.

Ideea de a găsi un sens în munca pe care o faci „este o componentă esențială a condiției de a fi om”, spun psihologii și specialiștii în Resurse Umane. Totuși, în climatul economic actual, tot mai mulți angajați preferă să-și prioritizeze nevoile fundamentale – chiria, mâncarea – în detrimentul celor psihologice. Este, dacă doriți, exact opusul la ceea ce se întâmpla în  perioada cosacrată drept „Great Resignation” (2021–2022), când mulți renunțau la joburi în căutarea unei împliniri emoționale.

ANPC, asaltată de reclamații referitoare la procesul de vânzare online a biletelor pentru concertul Metallica. Sute de mii de fani au stat la coada virtuală

22:12

Banca Transilvania devine partener oficial al echipei McLaren F1 (VIDEO)

21:22

La 71 de ani, muncă zilnică pentru supraviețuire

Una dintre persoanele cu care au vorbit editorialiștii Business Insider pentru această analiză, Herb Osborne, 71 de ani, cunoaște bine acest compromis. Nu are posibilitatea de a se pensiona, lucrează full-time la o firmă de produse gourmet din zona Bay Area și, în weekenduri, verifică documente financiare, ca auditor pentru un hotel. Lucrează practic șapte zile pe săptămână, fiind constant epuizat.

„Nu am mai avut o vacanță de patru sau cinci zile legate în ultimii 10 ani și asta te macină”, mărturisește el.

Într-o lume ideală, și-ar petrece cea de-a șaptea decadă din viață călătorind și bucurându-se de compania prietenilor. Deși nu detestă munca actuală, lipsa de timp liber și dezechilibrul între viața personală și cea profesională devin apăsătoare. Își amintește cu nostalgie interacțiunile cu clienții și cu echipele de vânzări din vremurile în care conducea magazine precum Sharper Image sau Little Caesars.

„Pentru mine, este absolut vital să lucrez”, spune Osborne, explicând că are nevoie de peste 5.000 de dolari pe lună, pe lângă cei 2.000 primiți prin Social Security, doar pentru a acoperi cheltuielile.
„Lucrez zilnic doar ca să supraviețuiesc. Și e înfricoșător la vârsta mea. Social Security abia acoperă ceva”, spune el.

Generația Z și pragmatismul post-absolvire

Abbey Owens, în vârstă de 21 de ani, se află în alt moment al vieții, dar se chinuie cu o dilemă similară. Proaspăt absolventă, și-ar dori un job în marketing digital. A aplicat la aproape 100 de posturi, începând din toamnă, dar fără succes. S-a văzut, deci, în situația de a accepta orice compromis.

„Inițial, eram foarte pretențioasă și specifică în ceea ce căutam”, spune ea, citată de Business Insider. „Acum, accept aproape orice, atâta timp cât acoperă facturile”.

Planul de rezervă? Să devină barmaniță. Psihologii atrag, însă, atenția asupra costurilor emoționale ale muncii nealiniate cu preferințele psihologice sau cu vocația. El le recomandă candidaților să caute roluri care se potrivesc cât mai bine cu aptitudinile și pasiunile lor, chiar dacă titlul postului sau compania nu corespund idealului inițial. Stabilitatea pare să primeze acum când vine vorba de alegeri, dar asta nu înseamnă că oamenii și-au abandonat dorința de sens.

„Într-o lume incertă, oamenii se mișcă mai greu între joburi”, conchide el. „Dar nu au încetat să caute echilibrul și împlinirea”.