Un raport recent al Lowy Institute, un think tank din Sydney, evidențiază o schimbare semnificativă în relațiile financiare dintre China și țările cele mai sărace ale lumii. Potrivit analizei publicate luni, în anul 2025, aceste state vor trebui să efectueze plăți record către China pentru datorii contractate acum aproximativ un deceniu, în perioada de vârf a Inițiativei ”Belt and Road Initiative” (BRI).
Lansată în 2013 de președintele chinez Xi Jinping, Inițiativa „Belt and Road” a vizat finanțarea masivă a proiectelor de infrastructură menite să conecteze Asia, Europa și Africa. Prin această strategie, Beijingul a urmărit nu doar dezvoltarea comerțului, ci și extinderea influenței sale geopolitice pe multiple continente.
În cadrul acestei inițiative, China a acordat împrumuturi în valoare de miliarde de dolari țărilor în curs de dezvoltare, multe dintre acestea fiind cele mai vulnerabile și mai sărace din lume.
Raportul Lowy Institute arată că, din totalul de 35 de miliarde de dolari ce trebuie rambursați Chinei în 2025 de către țările în curs de dezvoltare, nu mai puțin de 22 de miliarde vor fi plătiți de 75 dintre cele mai sărace și vulnerabile state. Această povară financiară pune în pericol cheltuielile vitale pentru sănătate și educație în aceste țări, afectând perspectivele lor de dezvoltare pe termen lung.
Riley Duke, autorul raportului, a declarat pentru Reuters:
„Pentru restul acestui deceniu, China va juca mai mult rolul de colector de datorii decât pe cel de finanțator pentru lumea în curs de dezvoltare.”
În 54 de țări în curs de dezvoltare, plățile datorate Chinei vor depăși suma totală a obligațiilor către Clubul de la Paris, un grup format din creditorii bilaterali occidentali tradiționali. Aceasta indică o schimbare clară în dinamica datoriei externe a acestor state, cu Beijingul devenind principalul creditor.
Raportul avertizează că, pe măsură ce China își asumă rolul de colector de datorii, guvernele occidentale rămân concentrate asupra problemelor interne, înregistrând o scădere a ajutorului financiar și o diminuare a sprijinului multilateral pentru țările în curs de dezvoltare.
Această combinație ar putea conduce la regresii în dezvoltare și la creșterea instabilității în regiunile afectate, subliniind necesitatea unei abordări globale și coordonate pentru gestionarea datoriei externe și sprijinirea acestor țări vulnerabile.
Datele recente confirmă această tendință, arătând că în ultimii ani China a devenit un creditor dominant în multe regiuni ale lumii, în special în Africa și Asia de Sud-Est. În timp ce inițial rolul său a fost perceput ca unul de susținător al dezvoltării, acum se observă o presiune în creștere asupra țărilor îndatorate, care trebuie să aloce o parte semnificativă din bugetele lor pentru rambursarea datoriilor.
Această situație ridică întrebări importante privind sustenabilitatea datoriei și necesitatea unor mecanisme internaționale mai eficiente pentru restructurarea și gestionarea acesteia, astfel încât să nu fie compromisă dezvoltarea economică și socială a celor mai vulnerabile națiuni.