Apărarea planetară și NASA se află într-un punct critic, după ce un audit intern dezvăluie că protecția Pământului împotriva asteroizilor periculoși este gestionată de o echipă infimă, cu bugete incerte și o strategie fragmentară. Deși tehnologia de detectare avansează, capacitatea reală de reacție rămâne fragilă, punând sub semnul întrebării pregătirea omenirii în fața unui posibil impact devastator.
Deși imaginea NASA este adesea asociată cu performanța tehnologică și cucerirea spațiului, un nou audit al Biroului Inspectorului General (OIG) al agenției dezvăluie un tablou îngrijorător: apărarea planetei în fața asteroizilor potențial catastrofali se sprijină pe o echipă minusculă, bugete incerte și o strategie parțial conturată, scrie NASA.gov.
Raportul, publicat marți, a analizat progresul NASA în implementarea Strategiei și Planului de Acțiune pentru Apărarea Planetară, o inițiativă menită să prevină un scenariu de tipul „extincției dinozaurilor” distrugerea civilizației de către un obiect cosmic.
Pe de o parte, raportul laudă eforturile NASA în detectarea obiectelor din apropierea Pământului (NEO – Near-Earth Objects), remarcând progresul în dezvoltarea unor proceduri de notificare în caz de impact iminent. De asemenea, OIG recunoaște valoarea misiunii Double Asteroid Redirection Test (DART), care a demonstrat capacitatea de a devia traiectoria unui asteroid un veritabil precedent tehnologic în istoria omenirii.
Mai mult, proiectul NEO Surveyor un telescop spațial dedicat supravegherii cerului pentru detectarea amenințărilor este, potrivit auditului, în grafic și în parametrii bugetari, cu lansarea estimată până în iunie 2028.
Totuși, dincolo de aceste realizări, documentul expune fisuri structurale majore.
Cea mai alarmantă constatare: întreaga Planetary Defense Coordination Office (PDCO) este administrată de un singur angajat NASA, asistat de un contractor extern. În aceste condiții, NASA este lipsită de o structură de guvernanță robustă care să coordoneze eficient apărarea planetară.
Apărarea planetară funcționează în prezent într-un cadru managerial și strategic inadecvat, lipsit de colaborare interinstituțională coerentă, avertizează raportul.
NASA a făcut progrese în mai multe domenii de la ultimul audit din 2014: a descoperit mai mulți NEO (obiecte apropiate de Pământ), a efectuat misiuni spațiale reușite, a dezvoltat proceduri de notificare pentru posibile impacturi și a colaborat cu alte agenții și parteneri internaționali. Proiectul NEO Surveyor, un telescop spațial în infraroșu, urmărește să găsească NEO-uri de peste 140 m în următorii 10-12 ani, deși costurile și lansarea au fost amânate.
Totuși, NASA se confruntă cu probleme: structură managerială insuficientă, plan strategic incomplet în colaborarea interagenții și tensiuni interne privind finanțarea pe termen lung. Personalul dedicat este limitat, ceea ce împiedică planificarea pe termen lung și eficientă. De asemenea, este nevoie de mai multă atenție asupra echipamentelor terestre vechi, care afectează detectarea și urmărirea NEO-urilor, mai ales în perspectiva integrării cu noile observatoare NEO Surveyor și Vera C. Rubin.
Un paradox dureros planează asupra întregii strategii: noile telescoape vor detecta din ce în ce mai mulți asteroizi, dar NASA s-ar putea să nu dispună de resursele necesare pentru a-i urmări și analiza în mod corespunzător.
Motivul? Bugetul științific al agenției este învăluit în incertitudine, în special în contextul reducerilor preconizate de administrația Trump. Printre victimele acestor tăieri s-a numărat și misiunea planificată spre asteroidul Apophis – un colos de dimensiunea unui zgârie-nori, care va trece la doar 32.000 km de Pământ în 2029.
Auditul numește anularea acestei misiuni o oportunitate ratată de a avansa capacitățile de apărare planetară și înțelegerea NEO-urilor și sugerează că reluarea proiectului ar reprezenta „un reper de imagine și bunăvoință pentru NASA și eforturile sale de apărare planetară.”
Raportul subliniază că apărarea planetară traversează o perioadă decisivă, marcată de apropierea asteroidului Apophis și de începutul unei ere a supravegherii avansate a asteroizilor. În acest context, se sugerează că NASA ar avea posibilitatea să își consolideze poziția strategică pentru a face față mai eficient acestor provocări critice.
Agenția spațială americană a fost de acord (cel puțin parțial) cu cele șase recomandări formulate de OIG, angajându-se să le implementeze până în 2026. De asemenea, NASA a promis elaborarea unui plan cuprinzător de apărare planetară până în aprilie 2027.
Să sperăm că până atunci, cerul nu ne oferă o lecție prea dură despre ce înseamnă lipsa de pregătire.
Deși bugetul științific al NASA pentru anii următori este incert, pentru a susține progresul important în apărarea planetară, am formulat șase recomandări către Administratorul Asociat pentru Direcția Misiunilor Științifice și către Directorul Diviziei Științelor Planetare: